Blog

Acum doi ani, Elvira s-a angajat în calitate de operator de calculator în firma Envilux, ce aparţinea  soţilor Anatol şi Ecaterina Micşanschi din Cupcini.  Aceasta se ocupa de aprovizionarea magazinelor cu produse alimentare, cumpărându-le cu ridicata şi distribuindu-le mai scump. Achitarea către depozitele angro se efectua peste o lună de la livrare. Probabil afacerea mergea bine odată ce, după un an în care Elvira a lucrat la Edineţ în calitate de operator, soţii i-au propus să deschidă o companie similară la Chişinău. Mai mult, ei i-au propus fetei să fie director al noii întreprinderi. 

Zis şi făcut. La sfârşitul anului trecut firma şi-a început activitatea în Chişinău şi lucrurile, din ceea ce înţelegea Elvira, mergeau strună. Fata nu avea nici cunoştinţe de management, nici măcar o pregătire economică elementară. Misiunea ei era să semneze contractele şi facturile, pe care i le prezentau cei doi. Pentru aceasta soţii Micşanschi i-au promis o leafă de 5000 de lei, care i-a părut Elvirei destul de mare în comparaţie cu salariile mici din provincie. 

După câteva luni de activitate în calitate de „directoare”, soţii  vin cu o nouă propunere pentru Elvira. De această dată ei îi propun să deschidă împreună o reţea de saloane de frumuseţe şi vor s-o implice pe tânără şi în acest business, dat fiind faptul că ea este o bună manichiuristă, autodidactă de altfel. 

Şi pentru ca noua afacere să fie deosebită de mulţimea de afaceri similare din Chişinău, ei au decis să viziteze Brazilia, unde, în Rio de Janeiro trebuia să aibă loc în acea perioadă o expoziţie specializată. Iniţial, înţelegerea a fost să plece întreaga familie. Soţii Micşanschi şi cei doi copii. Însă, în ultimul moment, motivând că copii s-au îmbolnăvit, soţia a rămas cu ei acasă, iar în Brazilia au plecat doar Anatol şi Elvira. Aceştia au traversat frontiera cu maşina prin regiunea transnistreană, apoi au luat avionul de la Kiev la Moscova, apoi de la Moscova la Madrid, de unde au zburat în Rio de Janeiro. În capitala Braziliei, au închiriat un apartament, ce aparţinea unei perechi în etate destul de binevoitoare şi chiar au vizitat expoziţia şi au luat notiţe despre afacerile de frumuseţe. 

Însă după o săptămână, Anatol a dispărut, lăsând-o pe Elvira singură într-o ţară străină, ea necunoscând nici măcar limba. S-ar părea că era într-o situaţie disperată. Ajutorul i-a venit de la nepoata proprietarilor apartamentului închiriat, care, văzând cât de bună manichiuristă este Elvira,  i-a adus clienţi şi, în decurs de două luni, fata a adunat suficienţi bani pentru a putea să se întoarcă acasă. Între timp, vorbind cu maică-sa prin Skype, ea a aflat că este căutată de poliţie. Acest fapt a motivat-o să se reîntoarcă acasă cât mai repede, pentru a se clarifica cu situaţia. 

La intrarea în ţară Elvira a fost arestată de poliţia de frontieră, de la care a aflat că a fost dată în căutare pentru că a comis o escrocherie în sumă de trei milioane de lei. În baza contractelor şi facturilor pe care le-a semnat, cei doi soţi, care gestionau de fapt afacerea, au achiziţionat marfă în valoare de trei milioane de lei, însă, la timpul achitării, nu s-au achitat pentru marfa luată timp de două luni. Iar toate actele importante erau semnate de Elvira. 

Abia atunci tânăra şi-a dat seama că a ajuns într-o capcană pe care soţii i-au pregătit-o chiar de la începutul aşa zisei colaborări. Ecaterina  a declarat poliţiei că nici n-o cunoaşte pe Elvira, deşi pe unele facturi figura semnătura ei, iar Anatol a zis că a cunoscut-o doar când aceasta a vrut să-l angajeze ca manager. 

Abia în lunile următoare, Elvira a aflat că cei doi au mai avut două astfel de companii de distribuire a produselor alimentare către magazine, pe care, după ce încasau banii neachitându-se cu angrosiştii, le declarau falimentare. 

Cea de-a treia afacere de acest gen, condusă formal de Elvira, n-a putut să urmeze aceeaşi schemă deoarece fata trebuia probabil iniţiată în ilegalităţile celor doi. De aceea aceştia au hotărât să o ducă prin înşelăciune, folosindu-se de naivitatea ei, cât mai departe de casă, mizând probabil pe faptul, că ea nu se va putea întoarce înapoi iar, dat fiind dispariţia ei subită tocmai în momentul când au început cercetările, va fi considerată principala suspectă în escrocheria de trei milioane de lei, dispărută cu tot cu bani. Întoarcerea ei a stricat planurile, însă prezenţa semnăturilor fetei pe majoritatea documentelor firmei, o lasă totuşi în postură de suspect. 

După 72 de ore de aflare în arest, Elvira a fost eliberată şi cercetările au urmat în stare de libertate. Situaţia ei era însă destul de dificilă, or din cauza dosarului, în care figura ca principalul suspect,  nu se putea angaja la lucru. Însă îi trebuiau bani de cheltuială şi pentru a-şi plăti avocaţii. Singurele persoane apropiate îi sunt mama care lucrează în calitate de soră medicală la spitalul raional şi un frate mai mic, care tot nu are o situaţie financiară strălucită. 

Aici în ajutor i-a venit proiectul NEXUS, care are un oficiu deschis la Edineţ. Soţia preotului din satul Rotunda i-a recomandat să se adreseze la NEXUS. 

Consultanţii centrului au analizat situaţia destul de dificilă a tinerei, care era complicată şi mai mult de lipsa ei de calificare dar şi a dosarului intentat pe numele ei. 

Totuşi, până la urmă, apelând la Clubul Economic Consultativ, deschis cu sprijinul NEXUS, consultanţii proiectului au reuşit s-o ajute. Un membru al Clubului, care administrează două restaurante şi un hotel,  s-a arătat receptiv la problemele Elvirei şi i-a oferit de lucru în cadrul întreprinderii sale. 

Problemele fetei cu justiţia încă urmează a fi soluţionate şi, ştiind cât de anevoios se învârt roţile acesteia, ea mai are de aşteptat până va scăpa din problemele în care au băgat-o cei doi escroci. 

Însă  adresarea la momentul potrivit către consultanţii centrului NEXUS din Edineţ şi sprijinul acestora i-au dat puteri şi curaj tinerei să lupte pentru drepturile ei.